Jurnal de februarie

Nu stiu cum exact am ajuns la asta dar cred ca am vrut sa evadez din cotidianul tehnologic si rasfoiam o agenda scrisa cu pixul in cautarea sinelui de altadata. Asa am dat peste

Asa am dat peste o dorinta mai veche cand planuiam ce asteptari sa am de la blog si una dintre ele era ceva de genul”sa placa oamenilor”. Hm am zambit recitind o si mi am dat seama cat am evoluat intre timp. M am analizat si vad ca fac parte din generatia aceea crescuta de gura lumii cu ce o zice lumea, cu ce crede vecinul despre tine, cu Xsculescu de ce poate sa ia 10 si tu doar 9 si cu tensiunea apasatoare a faptului ca am fost indoctrinati sa ne pese sau sa ne gandim oare ce o zice Y daca fac aia sau sa nu fac aia ca daca Z afla si etc…

Cam similara a fost si dorinta mea din trecut „sa le placa oamenilor”; ei si daca nu le place ce? Doar mi am spus ca fac blogul pt mine, in primul rand sa ma simt mai bine, scriind; nu pt recunoastere sau lauda, ei dar daca vin si alea normal ca e gadilit si egoul meu de animal social, caruia i a fost sadita ideea „ce cred ceilalti despre ce fac eu conteaza.”

La sfarsit de zi, cand linistea se coboara, cand cea mica a adormit ca un ingeras raman eu cu gandurile mele si ma intreb de ce avem in noi samanta aia de dorinta de a vrea altceva sau mai mult? Doar pt ca asa am fost invatati, in societatea asta de a vrea si a ne robotiza muncind la nesfarsit?

De ce nu ne multumim cu emotiile si bucuriile sufletesti mici dar pline de insemnatate precum e faptul ca mi creste inima de bucurie cand imi vad bebelina cum doarme linistita, langa mine, pe spate cu manutele pe langa capusor? De ce nu se odihneste mintea noastra pentru cateva ore si tot calculeaza ce si cum sa faca mai mult, pt mai bine? Cand noi avem atat de mult bine si implinire sufleteasca de cand suntem parinti…

Asa e omul construit, sa evolueze nu? Daca ii dai ce vrea acum, cand il obtine si e in momentul acela si il traieste pt cateva ore sau zile e multumit dar incet se instaleaza starea aia de rutina, de cunoscut, devine banal si cauta altceva si vrea sa fie in alt loc sa faca altceva, si ajunge acolo si dupa cateva zile din nou vrea altceva.. sau daca e cuminte copilul de ce sta, daca e prea energic vrem sa mai stea linistit; daca sotul face ceva diferit de cum am face noi de ce l a facut asa, daca ii iese ceea ce face -a e bine da si tot asa…hmm asa or fi toti Berbecii? Sa fie o chestie de zodie?

Poate ca trebuie sa ne gandim si sa disecam o dorinta cand ne vine in minte pe toate partile sa vedem daca chiar ne trebuie lucrul respectiv, ce emotie ne da? de ce avem nevoie de el? putem trai si fara? Si daca ne bucura sufletul atunci by all means carry on si implineste o. Cand mintea ti e neclara, Fa o plimbare in aer curat, liber, respirabil:) si cauta solutii si idei la ce ai nevoie. Fa ti ordine in minte. Apoi actioneaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s