Melancolie.

Azi a fost o zi friguroasa de iarna cu zero grade in termometre in ploioasa Anglie, in regiunea unde ma aflu eu si mi am amintit de iernile de altadata cand eram copil.

Tin minte ca aveam vreo sase ani cred si ma trezeam cand inca afara era putin intuneric, la bunici, in miros de turte sau placinte, de cartofi copti in rola si in zgomot de desfacut de porumb.

Era dimineata cand gustam din placinte si ieseam afara la zapada mare de un metru uneori, sa facem un om de zapada sau sa ne bulgarim. Pe ulita noastra care avea si un delusor, sania alerga uneori prea tare si daca nu stiai sa tragi de ea sa iei curba, ajungeai in gardul bunicilor, pe care nu doar o data l am agatat:))

Cand ajungeam inapoi in casa nu mi mai simteam nici nasul, nici mainile, hainele stateau tipla pe noi cum ar zice acu unii si cu greu le dadeam jos si le uscam pe soba. Ne incalzeam cu lapte cu ciocolata sau cu o ciorbita proaspata si ziua continua.

Ce n as da pt o zi sa mai fiu in timpurile alea, alaturi de bunicii mei dragi, care acum nu mai sunt..nu degeaba se spune ca a fi copil e cea mai frumoasa perioada si emotii ca atunci nu le mai intalnesti niciodata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s