Passion mode

De ceva vreme fac un exercitiu de dezvoltare personala si azi am ajuns la ziua in care trebuie sa ajut pe cineva, sa ma simt bine facand lucrul asta si sa analizez cum ma simt dupa; in ce mod vreau eu, fie si printr o simpla conversatie constructiva. Zis si facut numai ca probabil trebuia sa ma simt bine, dar mi a lasat un gust amar…

Intamplarea zilei face ca ma gandisem la ea cu o zi inainte asa ca pe seara am zis sa practic exercitiul si am contactat o eu, amintindu mi de o pasiune frumoasa pe care o are.

A fost o conversatie scurta si dureroasa.

Ideea de baza e ca in goana asta din ziua de azi deseori parintii uita sa prioriteze corect ceea ce fac sau modurile prin care zic ei ca fac totul pt copii nu sunt de fapt cele mai inspirate alegeri.

Acum fiind mama, pot intelege mai bine si punctul de vedere al parintilor, care spun: “pai trebuie sa muncesc, cat mai mult ca sa am ce le pune pe masa”, numai ca ce scapam din vedere e ca asta e egal cu timp lipsa de langa ei.

Si ca parinti ne amagim “lasa ca recuperez maine stau o ora cu ei, lasa ca le iau un papagal, caine, pisica etc, lasa ca in weekend ii duc undeva frumos” – unii dintre ei, ca altii muncesc non stop si nu pleaca nici macar in concediu sau sa iasa din judet intr o duminica intr un loc deosebit.

Timp fara parinti da; Lucru pe care daca il auzi din gura unui copil spus cu nonsalanta te inmoaie si te doare in acelasi timp.

Gandeste te putin cum ar fi sa auzi ca propriul copil spune: “da pai mie imi place sa pictez dar daca ai mei nu au timp de mine ce sa fac, n am ce sa fac, n am mai pictat in ultimele luni. Si nici nu cred ca pictez chiar asa frumos. Eu as vrea sa fac un curs de pictura dar nu au timp de mine”…

Inlocuiti cu orice pasiune stiti ca are copilul dvs si inchipuiti va cum ar suna cuvintele de mai sus din gura lui.. sau mai bine luati-va cateva minute si intrebati-i direct despre pasiunea lor, sa vedeti ce raspuns primiti..priviti licarirea din ochii lor si faceti-va timp pt ei, de petrecut cu ei si timp important pt ce vor ei..nu doar pt ce stiti dvs ca e bine.

Uneori binele pe care il vedem noi duce la un viitor nu prea stralucit pt copilul dvs.. sau il poate inhiba, poate sa i scada increderea in el si in loc sa si urmeze o pasiune, sa si creioneze singuri viitorul cu ce stiu ei mai bine sfarsesc prin a fi niste copii inchisi in ei, aparent sociabili, dar in suflet cu multe neimpliniri.

Fiti alaturi de ei, aratati le dragoste si afectiune si o primiti asta in viitor. Stiti ca au o pasiune, va place daca ii apreciaza cunoscutii online cand posteaza ceva referitor la asta? Pai atunci nu ar trebui sa i impulsionati sa exerseze?

Nu i lasati sa se izoleze, incurajati i sa incerce lucruri noi, pasiuni noi, sa si exploreze talentele; poate ca atunci cand imbatraniti nu o sa va uite nici ei.. cum ar fi sa ajunga oameni mari, la casa lor si sa i chemati pe la voi sa va ajute cu cate ceva si sa va raspunda:pai nu am timp acum ca muncesc foarte mult, sa ma afirm, sa reusesc in viata si poate ca daca erau incurajati sa si urmeze visele mai de mici si aveati o relatie apropiata cu ei spuneau:da am sa vin imediat ce termin munca. Sau poate pur si simplu dorinta lor sa si implineasca pasiunea ce arde in ei e asa mare incat ajunsi la 18 ani o sa fie preocupati sa si implineasca visul si nu o sa se intoarca pana cand nu il realizeaza.

Cred ca prietenia trebuie sa fie relatia de baza intre un parinte si copilul sau. Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi dar sper ca v am scuturat putin pe interior si o sa fiti mai atenti la ce si doresc cu adevarat copiii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s