Sweet Childhood

“Sa iasa la lumina. Sa isi spuna povestile lumii. Sa fie vulnerabili si deschisi. Sa creeze cu pasiune. Sa ceara ce isi doresc. Sa isi implineasca visele. Pentru ca stiu cum este. “Ioana Budeanu

Citind frazele de mai sus intr un email magnific de la profa mea de infaptuit vise: mi au venit instantaneu in minte clipele cand afland tot mai multe despre Psihologie am vrut la un moment dat sa studiez si asta, dar o apucasem deja pe calea Jurnalismului si am zis ca e de ajuns. Ma gandesc ca daca am avut acum un flash despre asta ceva ceva o fi insemnand. Imi amintesc ca imi placea ideea de a avea un birou misto amenajat, dupa placul meu, cu flori si o canapea, pe care mi vedeam clientii povestind, iar eu, cu un caiet mare pe genunchi si un stilou notand franturi din viata cuiva. Poate pentru ca intotdeauna mi au placut povestile si procesul de a scrie efectiv.

Referitor la asta, mi a venit in minte o imagine cu bunica, care atunci cand eram prin clasele primare si mergeam cu caietele dupa mine in vacanta de vara la ea, exersa cu mine de la litere pana la cuvinte ce ii placeau ei.

Parca si acum vad ce frumos scria ea de mana sau cum la final mi l desena pe “mos cute” din 6,4,3 intors si iesea o fata de om batran sau cand jucam “painile” un joc invatat nici nu stiu de pe unde poate, de la ea, trebuie sa recunosc ca l am dat uitarii, dar acum mi l amintesc cu drag: era ceva cu cifrele de la 1 pana la 10 pe care le scriam sus pe o foaie gen panou, apoi scriai mai jos fara ca celalat sa vada o cifra si el/ea trebuia sa le ghiceasca; daca nu ghicea cifra, puneai o liniuta sub cifra respectiva sus in panou si mai scriai alta cifra mai jos si tot continuai pana iti ghicea cifra.

Cand ghicea, nu mai puneai liniuta si era randul celuilalt sa scrie si tu sa i ghicesti cifra; cand se adunau trei linii parca -nu s sigura- faceai o paine pe cifra respectiva, incercuindu o si tot asa pana terminai cu toate cifrele de la 1 la 10.Si parca daca incercuiai toate cifrele primul castigai.

Ati auzit de asa un joc? Daca da, dati mi de veste: asa era sau am gresit eu ceva din amintirile vechi de 25 ani si uite cum un gand despre un domeniu pe sufletul meu scoate la iveala flashuri cu franturi de mult uitate, din alta viata parca, aceea a copilariei…asta e farmecul mintii, ne poarta peste tot facand diferite conexiuni din colturi prafuite de trecerea anilor.

De fapt voiam sa scriu despre a crea cu pasiune, dar intre timp cred ca si a pus amprenta tocmai acest lucru si am mai depanat o bucatica din viata de copil.

Sa nu va fie frica sa cereti ce va doriti. Daca e pentru voi, o sa se intample, fiti cat mai constienti de asta si lucrati in directia dorita. Visele pot sa stea la fermentat si ani intregi, uitate intr o pivnita a trecutului, dar la un moment dat tot bolborosesc si dau pe dinafara in prezentul vostru, croindu-si locul de mult meritat.

Sper ca v am trezit niste amintiri frumoase cu ocazia asta; nu ezitati sa le impartasiti aici la comentarii sau in privat. Va astept!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s